Nu-s enciclopedie. Sau om care să știe. Dar, stând la o șuetă; Am scos din eprubetă; Trei paie de cultură.

Și niscaiva untură. Apoi, am dat un log. Și am creat un blog! Enjoy! Sper că vă place;) Altul nu voi mai face:))

miercuri, 14 noiembrie 2012

Dansuri tradiționale spaniole


Dansurile latino sunt cunoscute în lumea întreagă prin mișcările lor expresive și ritmurile autentice ori pasionale. Proveniența lor se împarte pe diferite țări. Astfel, în Cuba vom regăsi rădăcinile unor dansuri precum rumba, salsa, în Brazilia samba, în Republica Dominicană merengue, bachata iar în Spania passo-doble și flamenco.

Renumitele coride, în care luptele matadorilor cu taurii deveniseră o adevarată artă, prin mișcările calculate ale capelor de culoare roșie, au dat naștere unui dans denumit passo-doble. Este un dans de perechi, în care el îl reprezintă pe matador iar ea simbolizează capa. Coregrafia redă mișcările expresive și elegante ale matadorilor, înainte de a-și începe lupta cu taurul. Ca o pranteză, în Spania sunt întâlniți doi termeni: toreador și matador. Diferența constă în faptul că toreadorul este oricare individ care luptă cu taurul, în coride dar, matadorul este cel care ucide animalul (mata= a omorî).
Un alt stil, cu specific spaniol este binecunoscutul flamenco. Acest gen de muzică și dans s-a dezvoltat, inițial, în Andaluzia apoi, s-a răspândit și în alte regiuni hispanice precum Extremadura, Murcia etc.
Deși există o variantă potrivit căreia flamenco ar fi ajuns pe teritoriul iberic, odată cu poposirea populației gitane, conturul și identitatea acestui dans îi este, însă, atribuită lui Sliverio Franconetti care, în anul 1850 ar fi redat muzica ce poartă azi numele de flamenco.
Dacă passo-doble este un dans de cuplu, redând începutul luptelor în coride, flamenco este un dans care are ca specific castanetele (un fel de plăcuțe din lemn, legate două câte două cu un șnur de piele ori sfoară). De regulă, dansatorii folosesc două perechi de castanete. Ele pot fi de tip mancho (cu sunete grave și ținute întotdeauna în mâna stângă) sau hembra (cu sunete înalte).
Totodată, stilul flamenco are în spate o reală istorie. Regele Ferdinand și Regina Isabela au continuat, pe timpul domniei lor, creștinizarea populației hispanice, începută de către Regele Carlos I. La acea vreme, multe populații au fost nevoite să părăsească Spania pentru a scăpa de persecuțiile Inchiziției create atunci.
Unii dintre ei, însă, au preferat să rămână ascunși pe teritoriul Andaluziei, unde și-au cântat suferințele și nedreptățile îndurate în diferite acorduri muzicale. Astfel, a luat naștere un stil de dans și muzică autentic, cunoscut astăzi sub numele de flamenco.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu